SLUJBA DE PASTE ESTE CU FIECARE AN TOT MAI „VIRUSATA" DE TEHNOLOGIE SI TUPEU

Burtosul de la volan îşi zbârceşte fruntea, precum pliurile unei rochii demodate. Mimica feţei sale ia poziţia "pentru tragere" iar ochii injectaţi aruncă primele săgeţi otrăvitoare către mulţimea care se dă sictirită la o parte din calea Merţanului. Şoferul-slană se întoarce apoi spre cele două tovarăşe din maşină: "Hauzi, fă, ăştia nu să sparie nici dacă-i calci". Femeile aprobă şi, cu ochii pe lumânările din palme, clamează pragmatic: "Haoleo, maică, lasă-i dracu’, Jiji, şî hai o dată acas’, că ne-aşteaptă copiii". Conversaţia care răzbate

prin geamurile deschise ale limuzinei de esenţă germană deranjează urechea unui "majoritar": "Ai dracu’, nu văd că stăm acilea să luăm lumină, vor ei musai să treacă prin mulţime cu maşina. Aşa-i când treci de la şatră direct la Mercedes".

Schumacher din Chitila aude niscaiva frânturi din tirada camuflată a credinciosului-pieton, activează privirea după modelul periscopului de submarin şi roteşte capul după cât îi permite superabdomenul din dotare. Nu se lămureşte dacă e de rău. În final, ridică geamul electric, dă două claxoane, turează motorul tupeului şi "tranşează" adunarea de pelerini pentru a croi loc Merţanului venit să ia lumină. Este doar o mică scenă, pe care încerc să o reproduc din memorie, din mult-aşteptata noapte a Învierii în cartierul meu. Maşina cu valoare de impozitare peste 50.000 de euro a fost doar una din miile de "vedete" ale ultimului Paşte. Cei care o dirijaseră spre biserică, şi care locuiau probabil la vreo 15 minute de mers pe jos de biserică, au venit la slujba anului să arate lumii cine-i cel mai tare mirean cu Mercedes din zona arondată bisericii.

Dar exemplele de genul ăsta sunt gârlă, şi la scară naţională. Se umflă eşantionul băgătorilor de seamă, care îşi rezolvă între două cădelniţe probleme de viaţă personală. Sau penetrează direct în fibra ritualului bisericesc cu tehnologia mileniului. La mănăstirea Sinaia, de pildă, în timpul slujbei de Paşte, sms-urile au curs în draci. De altfel, pentru credincioşii GSM, celularul pare să devină pe zi ce trece un accesoriu mai preţios decât lumânarea. Ce să mai spunem de politică! În ţară, unii preoţi au plasat mesaje electorale în favoarea candidatului care bagă bani în parohie. La Oneşti, primarul şi-a pus eşarfa şi a stat alături de părinte, pe podium, pe tot parcursul slujbei. I-a luminat pe oameni să voteze bine! Oare în câte locuri din România ortodoxă nu s-o fi repetat acest scenariu creştino-politic? Din­ înălţimea poziţiei lor, pre­laţii tămâiază relaxat peste astfel de "implanturi" cu viruşi antispirituali din trupul bisericii naţionale. N-au de ce a-şi face bătăi de cap, câtă vreme puterea instituţiei lor sporeşte odată cu numărul de enoriaşi.