Penitenciare pentru porci

Ziarul de Sibiu
24.11.2006
Sã vrei sã oferi alinare deþinuþilor ºi sã þi se punã beþe în roate. Sã vrei sã îi ajuþi sã se reabiliteze social ºi moral ºi sã fii împiedicat. Cu 40 de zile înainte de integrarea în UE, prim-fondatorul Ligii pentru Renaºtere Moralã, Pater Don Demidoff, descrie condiþiile deþinuþilor din România. Mai rele decât ale porcilor din Occident.

Din februarie anul acesta, Pater Don Demidoff a început o serie de acþiuni caritabile la Penitenciarul de maximã securitate de la Codlea, din judeþul Braºov. A vrut sã

ajute oamenii care au greºit, sã le arate cã se poate ºi altfel, cã existã interes pentru reabilitarea lor, cã cineva se gândeºte la ei. Pentru acest lucru, mai bine de ºase luni s-a luptat cu un sistem care îºi dovedeºte utilitatea nu înspre îndreptarea celor care au greºit, ci înspre anularea lor ca oameni raþionali ºi care ar putea fi utili societãþii. Pater Don a descoperit acest lucru dupã ce a fost în vizitã la unul din copiii pe care odatã i-a ajutat ºi care acum a ajuns în puºcãrie. Copilul respectiv i-a cerut sã îl viziteze ºi, tototadã, sã stea de vorbã ºi cu ceilalþi deþinuþi. Cu fosta conducere, Pater Don a convenit ca în fiecare vineri sã viziteze deþinuþii, sã îi spovedeascã, sã stea de vorbã cu ei. Comunismul sistemului a învins însã intenþiile bune ale lui Don Demidoff.

Spovedanii oprite

„Am început aceastã acþiune nu din prozelitism. Nu am cerut nimãnui ºi nici nu o sã cer sã-ºi schimbe religia. Am încercat sã îi ajut pe cei din puºcãrie. Cu haine, alimente, cu spovedanii, cu asistenþã juridicã. Dar condiþiile inumane de acolo împiedicã orice astfel de demers caritabil”, povesteºte Pater Don Demidoff.
Condiþiile pe care acesta le-a gãsit acolo sunt greu de închipuit. Rând pe rând, în faþa lui Don Demidoff au venit deþinuþi bolnavi, bãtuþi ºi violaþi. „Un tânãr mi s-a plâns cã este mutat special dintr-o celulã în alta pentru a fi violat. Chiar ºi de 20 - 30 de ori pe zi. Stau câte 30 într-o celulã, nu primesc lenjerie de pat, nu primesc nici un ajutor dacã se îmbolnãvesc. Se spune cã li se asigurã dreptul la corespondenþã, dar în penitenciar nu au de unde sã îºi procure hârtie, plicuri ºi timbre sau cartele telefonice”, descrie Pater Don.
Nici motivele juridice pentru care cei din penitenciare au ajuns acolo nu par sã stea în picioare. Pater Don a stat de vorbã cu mulþi deþinuþi, i-a ascultat, le-a studiat dosarele, le-a oferit asistenþã juridicã. „Dacã eºti sãrac sau þigan eºti condamnat mai mult decât oricare alt civil. Nu ai bani sã îºi plãteºti avocat, ajungi automat în puºcãrie, unde eºti un zero, ajungând în mijlocul unei dictaturi militare. Am cunoscut un deþinut care ar fi trebuit eliberat condiþionat împlinind ºase ani. Am angajat avocat, nu i s-a oferit eliberarea condiþionatã. Motivul: cã nu ar fi muncit în puºcãrie. Dar cei care au judecat acest lucru nu au luat în calcul faptul cã deþinutul respectiv avea hepatitã ºi nu putea lucra în puºcãrie. Nu au luat în calcul faptul cã pentru boala sa nu i s-a asigurat regimul pe care trebuia sã îl urmeze. I-am cumpãrat eu medicamentele de care avea nevoie ºi am început apoi un proces pentru a-l muta într-o închisoare unde i s-ar fi putut asigura asistenþa medicalã de care avea nevoie. Ni s-a rãspuns cã la Codlea existã toate condiþiile. Cum sã existe, dacã eu am cumpãrat medicamentele de care avea nevoie? Am cerut contraexpertizã, acelaºi rãspuns. Nici o instituþie nu vrea sã recunoascã faptul cã penitenciarele din România nu funcþioneazã aºa cum ar trebui”. Pater Don a luptat cu acest sistem. Le-a adus deþinuþilor plicuri, hârtie ºi timbre. Le-a adus cartele telefonice. A vrut sã îi spovedeascã. Nu i s-au asigurat condiþiile pentru acest lucru. Mereu percheziþionat la intrare, mereu hãrþuit de gardieni, mereu împiedicat sã asculte spovedania deþinuþilor. A convenit un protocol cu conducerea penitenciarului. Protocolul nu a fost respectat. Pater Don a renunþat la a mai fi hãrþuit de gardieni ºi de conducerea penitenciarului pentru motivul cã vrea sã ajute deþinuþii. „O datã ajunºi în puºcãrie, oamenii nu mai au nici un drept. Nici preoþii nu mai au voie sã ajungã la ei. Acolo, chiar ºi eu am fost bruscat de agenþi mascaþi. Avocaþii din oficiu nu fac nici un demers dacã nu primesc 10 milioane de lei vechi pe deþinut. Angajaþii penitenciarele trebuie ºi ei educaþi.”

Anulaþi ca oameni

Pater Don Demidoff vorbeºte despre inutilitatea acestui sistem de penitenþã precum cel din România. Spune cã deþinuþii îi povestesc despre faptul cã peste tot este la fel. Peste tot, gardienii se poartã groaznic cu ei. Peste tot, atitudinea ºi atmosfera este una de dictaturã militarã. Nimeni nu are nici un drept, cu atât mai mult este umilit în ultimul hal dacã este sãrac sau þigan. „Nu se respectã nici o datã privatã. Nu am putut sã trimit pachete, care au fost trimise înapoi, deoarece pe pachet nu am trecut numele ºi data naºterii a pãrinþilor. Familiile unor deþinuþi, prea sãrace pentru a-i vizita pe cei închiºi, mi-au cerut o fotografie cu cei închiºi. Cei de la penitenciar mi-au respins cu brutalitate o astfel de solicitare”, aminteºte Pater. Cu toate acestea, pentru cei potenþi financiar, lucrurile merg altfel în puºcãrie. Pater Don Demidoff a primit informaþii despre cei care au bani ºi care îºi pot permite sã primeascã, prin intermediul gardienilor, telefoane mobile, prostituate sau droguri.

Lupta cu sistemul

Fostul director al penitenciarului Codlea s-a arãtat deschis cu Pater Don Demidoff. A încercat sã îi ofere o camerã pentru spovedanie, a încercat sã îi faciliteze accesul înspre deþinuþi. Protocolul semnat cu fosta conducere oricum nu a mai fost respectat. Direcþiunea penitenciarului a primit, între timp, un nou ºef. Totul a cãzut, s-a încercat apoi semnarea unui alt protocol. Don Demidoff a renunþat sã mai viziteze deþinuþii, în lupta surdã cu un sistem închis ºi comunist. S-a decis sã prezinte tuturor realitatea. A descris ceea ce a vãzut ministrului Justiþiei, Monica Macovei. „Sistemul penitenciarelor din România creeazã urã, oroare, dispreþuirea omului, izolare socialã, amãrãciune, deformarea substanþei individualitãþii umane ºi este incubatorul pentru alte fapte penale ºi o ºcoalã de criminalitate fãrã asemãnare, stigmatizând pentru toatã viaþa un fost deþinut. (...) Dacã printr-o amnistie faptele mãrunte (hoþie pânã la 500 de euro) s-ar ºterge pedepsele, penitenciarele ar fi eliberate la jumãtate, iar pentru restul de deþinuþi rãmaºi s-ar putea crea în oarecare mãsurã o situaþie mai umanã ºi, în mod special, intern s-ar crea un sistem social al duritãþii ºi rãsplãþii”, i-a scris într-un memorandum, printre altele, ministrului Justiþiei. A scris conducerii penitenciarului, a trimis scrisori cãtre Comisia Europeanã. Rãspunsul de la Ministerul Justiþiei a fost lacunar ºi deloc la obiect.
Cei din penitenciar continuã sã îi scrie lui Don Demidoff, prin intermediul rechizitelor pe care le-a donat el deþinuþilor. Îi cer ajutorul, vor sã vorbeascã cu el. Bãrbaþi în toatã firea, plâng în penitenciarele româneºti, care oferã condiþii mai rele decât porcilor din Germania.
„Am avut metode didactice diferite. Lucram cu grupuri de câte 50 de deþinuþi, între 18 ºi 28 de ani. Am început prin a le cere, prin anonime, sã propunã subiectele pe care sã le discutãm. Unul dintre ei a desenat un penis. Am întrebat cine a desenat acel lucru. Toþi au început sã râdã. Unul dintre ei, care stãtea provocator în faþa mea a recunoscut. I-am cerut sã se apropie, i-am întins mâna, toþi râdeau. Apoi l-am tras înspre mine, nas în nas ºi i-am spus cã dacã vrea sã mã provoace o sã facem altceva acolo. Toþi au tãcut”, Pater Don Demidoff
„Este incredibil. În cei 30 de ani de când sunt preot ºi spovedesc, nu mi-a fost dat sã vãd aºa ceva. Unii deþinuþi veneau la mine, bãtuþi ºi bolnavi, plângând cã ei nu se mai întorc înapoi în celulã. Cã mai bine stã la izolare. Nimeni nu face nimic pentru ei. Iar acolo am întâlnit deþinuþi închiºi de mai bine de ºase ani, pentru cã au furat un milion de lei vechi. Este groaznic acolo. Dupã ce ieºeam, plângeam. Nu este posibil ca cei de acolo sã primeascã un astfel de tratament, orice ar fi fãcut afarã”, Pater Don Demidoff
Cu 40 de zile înainte de integrarea României în Europa, mii de persoane private de libertate decad în penitenciarele de acolo. Adesea câte 30 de deþinuþi într-o celulã adesea doi într-un pat. În Europa de Vest, porcii beneficiazã de condiþii mai bune de viaþã. „Am fost ºase luni duhovnic la Penitenciarul de maximã securitate din Codlea, România, apoi am capitulat”, mesajul lui Pater Don Demidoff cãtre Europa

Scrisori cãtre deþinuþi

„Am primit multe, multe scrisori de la voi în ultimele sãptãmâni. Mã apasã nevoile voastre spirituale, situaþia voastrã materialã mizerabilã, lipsa voastrã de speranþã ºi nedreptatea mare. Mult prea mulþi dintre voi suferã prea mult timp numai pentru cã nu îºi pot permite un avocat competent. Este revoltãtor.
Am scris o scrisoare detaliatã ministrului justiþiei, doamna Macovei. În aceste condiþii, nu mai pot veni la voi la Codlea, cãci ca ºi preot nu am drepturile ºi libertãþile pe care le am într-un penitenciar european pentru a putea ajuta deþinuþilor. Deja percheziþionea sutanei ºi servietei mele la poarta penitenciarului este atât de discriminatorie, încât mã întreb dacã noi, ca ºi preoþi, mai avem vreo valoare. Desigur, nu voi încãlca niciodatã regulile de penitenciar. Mulþi dintre voi m-au rugat de celular, mulþi au venit cu pretenþii neobrãzate pe care le-am refuzat categoric. ªi, totuºi, am încercat cã vã apãr drepturile. (...) Repet, existã destule motive sã vã ispãºiþi pedeapsa. Trebuie sã cereºi victimelor voastre ºi lui Dumnezeu iertare. Dar sincer ºi cinstit. (...) Unii mi-ai scris cã vreþi sã faceþi greva foamei ca sã revin. Vã rog sã nu faceþi acest lucru. Aratã a ºantaj ºi nu vom lucra niciodatã aºa. (...) Vã rog din toatã inima: rugaþi-vã, rugaþi-vã. rugaþi-vã”, scrisoare din 4 nov. 2006

„Privarea de libertate de la Codlea este un caz pentru Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, pentru Amnesty International Londra ºi pentru Societatea Internaþionalã pentru Drepturile Omului de la Frankfurt, dar în special ºi pentru Înaltul Comisar European de la Bruxelles. (...) Am subliniat de fiecare datã cã o încãlcare a legii trebuie pedepsitã cu privarea de libertate în caz de nevoie. (...) Problema într-un penitenciar din România este cã nu se considerã cã privarea de libertate este deja suficientã. Deþinuþii mai trebuie ºi umiliþi. ªi acest lucru este groaznic”.

Data aparitiei: 2006-11-24
www.depeschedondemidoff.com
dondemidoff@web.de